Argintăria chinezească de export este unul dintre cele mai reușite modele de confluență culturală dintre Occident și Orientul Îndepărtat. Este vorba de obiecte din argint manufacturate în ateliere chinezești cu scopul de a fi exportate în Europa, America și Rusia de la sfârșitul secolului 18 și până la începutul secolului 20. Dacă în fazele incipiente aceste obiecte erau replici fidele după modelele europene, din a doua jumătate a secolului 19 maeștrii orfevrieri chinezi încep să introducă elemente orientale în piesele de export. Apar astfel piese din argint comune caselor europene (tăvi, fructiere, halbe), dar și bijuterii de argint decorate cu motive fitomorfe, figuri mitologice și peisaje chinezești. Așadar aceste obiecte păstrează formele occidentale peste care se juxtapun elaborate simbolistici orientale devenind astfel exponentele unui imaginar sincretic.

Halba de argint înfățișând o scenă de război cu anșă stilizată în formă de dragon, Canton, cca. 1840-70.

Comerțul cu astfel de obiecte s-a desfășurat mai ales prin Sistemul Canton  (1757–1842), sistem conceput de împărații dinastiei Qing cu scopul de a controla mai bine comerțul cu europenii. Astfel, pe malurile râului  Zhujiang (珠江), s-a înființat o zonă specială unde astăzi se ridică orașul Guangzhou, sud-estul Chinei. Doar aici se puteau face schimburi comerciale între europeni, denumiți de către chinezi yanghang (洋行, pinyin yángháng, în traducere negustorii de pe ocean) și marii comercianți locali intitulați hong  (行, pinyin: háng, în traducere profesie) sau hangshang (行商， pinyin: hángshāng, în traducere comis-voiajori) coalizați într-un cohong (工行， pinyin gōngháng, în traducere negoț public). Această politică comercială protecționistă a fost un răspuns la amenințările externe tot mai accentuate rezultând astfel un monopol imperial cunoscut în China ca Yī kǒu tōng shāng (一口通商, în traducere sistem comercial cu o singură ieșire/port). Această locație a devenit extrem de populară printre călătorii străini care erau atrași de  concentrația comercială și melanjul cultural. Cosmopoliții“expați” și turiști de secol 19 obișnuiau să comande piese personalizate, în special bijuterii din argint chinezești care prin natura lor dădeau o notă de exotism purtătorilor/purtătoarelor.

Interesant este faptul că pentru o lungă perioadă de timp împărații chinezi au refuzat să exporte argint, preferând să vândă mătase, porțelan, ceai și mirodenii pentru că acestea erau percepute ca mărfuri „regenerabile”/nelimitate, în timp ce argintul era mai valoros în China decât în Europa, fiind considerată o resursă finită. Motivul acestei prețuiri excesive a argintului se datorează lipsei zăcămintelor de metale prețioase în spațiul sinic. Acesta a fost și motivul pentru care chinezii au fost inventatorii bancnotelor de hârtie, neavând posibilitatea de a susține economia celei mai mari populații de pe planetă cu o monedă bătută în metale prețioase. Astfel se explică faptul că argintul folosit pentru obiectele de export este de o puritate de 90% pentru că provine din monezile de argint spaniole și portugheze (real/escudo), acestea fiind singura formă de valută acceptată de comercianții chinezi. Acest aranjament era extrem de profitabil pentru Spania, ale cărei depozite de argint erau permenent alimentate de către coloniile din America Centrală și de Sud. Se estimează că între anii 1500 -1800, Mexico și Peru asigurau  aproximativ  85% din producția mondială de argint, dintre care 40% ajungea în China prin schimburi comerciale. Situația era extrem de nefavorabilă pentru Anglia, ale cărei rezerve de argint erau limitate și era astfel nevoită să cumpere argint de la rivalele sale europene care aveau mine de argint în colonii pentru a putea a-l putea schimba pe ceai și alte mărfuri din China. În mai puțin de jumătate de secol Regatul Unit a trimis în China mărfuri în valoare de 9 milioane de lire şi a importat produse chinezeşti în valoare de 27 milioane de lire. S-a ajuns astfel la un deficit comercial de aproximativ 18 milioane de lire plătibil doar în argint, ceea ce a contribuit decisiv la pornirea Războaielor Opiului (1839–1842; 1856–1860).

Antichități argint China: Bol de argint cu motive florale (crizanteme), Canton, cca.1854-1930.

 În momentul în care a devenit financiar viabil pentru europeni să importe argintărie din China, exporturile de argintărie chinezească au crescut. Acest fenomen a fost cauzat de situația economico-politică dezastruoasă a Imperiului Chinez care între 1839 și 1949 (perioadă cunoscută în istoria Chinei drept Secolul Umilinței) a fost extrem de afectat de intervenționismul puterilor europene. Din acest punct de vedere argintăria chinezească de export are o puternică încărcătură istorică având în vedere contextul din care provin obiectele.

În ultima perioadă, argintăria chinezească de export a devenit din ce în ce mai căutată, inclusiv de către colecționarii chinezi care până acum au ignorat astfel de piese deorece considerau că nu sunt “autentice” din punct de vedere artistic și spiritual. Valoarea acestor antichități chinezești este, însă, în creștere pentru că așa cum deja am menționat, multe piese sunt făcute la comandă pentru europenii care vizitau China în acea perioadă, ceea ce le conferă un caracter unicat, referindu-ne aici mai ales la bijuterii de argint chinezești. Este bine de știut pentru colecționarii contemporani că argintăria chinezească de export a fost oarecum necunoscută pe piața antichităților până în 1975 când a fost publicată o carte[1] pe această temă care a popularizat subiectul. În acest sens putem spune că povestea acestor superbe piese a fost pierdută și regăsită pentru ca astăzi să ne putem bucura de frumusețea și simbolistica complexă ce derivă din ele.

Brățară chinezească din argint, de export, din oferta magazinului ArtAntik.ro – Constanta

[1] H.A. Crosby Forbes, John Kernan, and Ruth S. Wilkins , Chinese Export Silver, 1785 to 1885, Museum of the American China Trade, Milton, Massachusetts (1975)

Autor : Redactare, traducere și adaptare: Cosmin George Chițu – absolvent al Universității Naționale din Taipei (Taiwan) și posesor al atestatului de limbă chineză HSK 4, cercetător amator, pasionat de sinologie și cultură asiatică.
Articol documentar redactat în exclusivitate pentru ArtAntik.ro și Antichitati-din-argint.ro.

Surse documentare:
Cercetări și aprecieri personale
pbs.org
marklittler.com
chineseargent.com
chinese-export-silver.com.gridhosted.co.uk
onlineonly.christies.com
afe.easia.columbia.edu