Argintul este un metal cu virtuți terapeutice cunoscute de milenii. La începutul secolului XX s-a renunțat treptat la utilizarea lui în favoarea medicamentelor. De câtiva ani, a început sa fie utilizat din ce în ce mai mult . S-au realizat mii de teste, confirmate de recomandările Organizației Mondiale a Sănătății ( WMO – World Health Organization ), prin care s-a probat faptul că ionii de argint au efect bactericid, distrugând circa 650 virusuri și germeni, fiind un foarte bun dezinfectant.

Apa păstrată în recipiente de argint ajută la menținerea sănătății și păstrarea longevității.

Conform unei tradiții milenare, preoții împart Sfânta Împărtășanie cu lingurițe din argint. Deși lingurița nu este nici spălată și nici schimbată de la credincios la credincios, nimeni nu se îmbolnăvește. Apa sfințită, agheasma, se prepară în vase din argint și, în timpul slujbei, preotul scaldă, de mai multe ori, crucea de argint prin apă, de aceea agheasma se poate păstra, nealterată, ani buni. Acest fapt se datorează efectului antibacterian imediat pe care îl are argintul.

Acum 4000 de ani, medicii chinezi foloseau în acupunctură ace din argint. În anchitate, grecii au observat că aristocrații nu erau atinși de bolile care produceau epidemii, cum era dizenteria, în timp ce membrii clasei de jos mureau cu miile. Explicația e simplă: foloseau tacâmuri și veselă de argint ce ii proteja de epidemii și boli.

Fenicienii navigau mult timp și păstrau apa, vinul, laptele în vase din argint, cu scopul de a le păstra nealterate mult timp.

La începutul secolului XX, doctorii prescriau nitrat de argint pentru ulcerele de stomac, iar la nașteri picurau în ochii nou-născutului picături de soluție de argint, să distrugă eventualele bacterii care pot provoca orbirea.

În America de Nord, coloniștii care străbăteau vestul, puneau în lapte un dolar din argint ca să-i întârzie alterarea.

Pe stația spațială internațională, argintul coloidal este folosit pentru transformarea apei reziduale în apă potabilă. La fel se întamplă și pe MIR.